-FEMÍE elem. „exprimare, vorbire, fonație”. (< fr. -phémie, cf. gr. pheme) Vezi definitia »

DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition]. Vezi definitia »

ATRÁCȚIE s. f. 1. înclinație puternică spre cineva sau ceva. ◊ farmec. 2. tendință de apropiere a două elemente lingvistice. ◊ (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile. ♦ ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație. 3. (pl.) distracție, petrecere, amuzament. ♦ număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ. (< fr. attraction, lat. attractio) Vezi definitia »

PSIHOPATOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activității psihice. (< fr. psychopathologie) Vezi definitia »

FITOBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor; biologie vegetală. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. phytobiologie, cf. gr. phyton – plantă, bios – viață, logos – studiu]. Vezi definitia »