aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség. Vezi definitia »

PIRANDELLIÁN, -Ă adj. propriu lui Pirandello. (< it. pirandelliano, fr. pirandellien) Vezi definitia »

SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmalțianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien. Vezi definitia »

dalmațian, dalmațieni s. m. (pub., peior.) 1. persoană coruptă, cu onoarea pătată. 2. persoană cu conștiința sau biografia pătată din cauza comportamentului său din perioada comunistă. Vezi definitia »

igan Vezi definitia »