ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio]. Vezi definitia »

facere(a) de bine (e) futere de mamă prov. (obs.) generozitatea arătată altuia are adesea urmări nefaste pentru binefăcător. Vezi definitia »

DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio) Vezi definitia »

INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo) Vezi definitia »

INTERACȚIÚNE s. f. influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. (< fr. interaction) Vezi definitia »