stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi. Vezi definitia »

fara personalitate Vezi definitia »

restructura, restructurez v. t. (pub., eufem.) a concedia. Vezi definitia »

RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfirá vb. I] – Răs- + fir. Vezi definitia »

pará (parále), s. f. – 1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Monedă divizionară rom., valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centimă. – 4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. pară. Tc. para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. părălește, adv. (în numerar); părălet, s. n. (bănet); părăleală, s. f. (extorcare, pagubă); părăli, vb. (a jecmăni); paralîc, s. n. (bănet; mărunțiș); părăluță, s. f. (centimă, ban; bănuș, Bellis perennis). Vezi definitia »