TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. trastë, trajstë. Vezi definitia »

BIPLÁCĂ (‹ bi + placă) s. f. Tub electronic cu doi anozi și un catod, utilizat ca element redresor și pentru detecție. Vezi definitia »

procoánță s.f. (reg.) discuție fără rost. Vezi definitia »

PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. Vezi definitia »

PIROXILÍNĂ, piroxiline, s. f. Amestec de esteri ai celulozei, folosit la fabricarea explozivilor, a colodiului, a celuloidului, a lacurilor și a emailurilor. – Din fr. pyroxiline. Vezi definitia »