VÂJEIETOÁRE s. f. v. vâjâitoare. Vezi definitia »

DECRETÁRE s.f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. [< decreta]. Vezi definitia »

CĂRÁRE, cărări, s. f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria. Vezi definitia »

FEZANDARE, fezandări, s.f. Mod de maturare a cărnii de vânat constând în a lăsa vânatul eviscerat, în blană sau penaj, atârnat într-un loc bine aerisit, la maximum 10 -- incompletă [gall] Vezi definitia »

SALIFIÉRE s.f. Salificare. ♦ Separare a coloizilor dintr-o soluție prin adăugare de electroliți, alcool etc. [Pron. -fi-e-. / < salifia]. Vezi definitia »