ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare) Vezi definitia »

Persoana foarte exigenta, confuza cind e vorba de dicutii despre preferintele sotiei, cu tendinta de a fi corect, dar adesea evitind lucruri ce nu-i convin, dispus spre polemici in care inevitabil trebuie sa cistige, altfel face criza de nervi si isi poate obijdui sotia, care insa ilk iubeste si deocamdata ii iarta totul. Vezi definitia »

TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner. Vezi definitia »

MARIJUÁNA s.f. Stupefiant foarte răspândit în America, extras dintr-o specie de cânepă exotică. V. hașiș. [Pron. ma-ri-hua-na. / < sp. marijuana]. Vezi definitia »

semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear. – Der. semănat, s. n. (insămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță. Vezi definitia »