REGÉNȚĂ s.f. 1. Guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorității sau al absenței regelui; timp cât durează o asemenea guvernare. 2. (Ist.) Nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegație a sultanului din Constantinopol. [Cf. fr. régence, it. reggenza]. Vezi definitia »

INTENDÉNȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza) Vezi definitia »

APODÓZĂ s. f. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta. (< fr. apodose, gr. apodosis) Vezi definitia »

CITRÍNĂ s. f. vitamina C. (< fr. citrine) Vezi definitia »

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat². – Necheza + suf. -ătură. Vezi definitia »