REDÚS, -Ă adj. 1. scăzut, micșorat; mic. ◊ (despre fracții, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligență; mărginit, prost. ◊ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanțe) care a suferit operația de reducere (3). (< reduce) Vezi definitia »

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. Vezi definitia »

FUS s. n. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau) Vezi definitia »

CUNÉUS s. n. circumvoluție în formă de pană, pe fața internă a lobului occipital. (< lat. cuneus) Vezi definitia »

PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros]. Vezi definitia »