SIMPATOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. [Gen. -iei. / < fr. sympathologie]. Vezi definitia »

OXALURÍE s.f. (Med.) Prezența oxalaților în urină. [Gen. -iei. / < fr. oxalurie]. Vezi definitia »

TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

HEMIPARESTEZÍE, hemiparestezii, s. f. (Med.) Parestezie a unei jumătăți a corpului. – Din fr. hémiparesthésie. Vezi definitia »