ÍNTIM, -Ă adj. 1. Esențial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (Fig.) Strâns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus]. Vezi definitia »

HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din sl. cherŭvimu. Vezi definitia »

tacsím (-muri), s. n. – Cîntec popular. – Var. taxim. Tc. taksim (Candrea). Cuvînt rar. Vezi definitia »

ZOONÍM s.n. Nume de animale. [Cf. fr. zoonyme < gr. zoon – animal, onoma – nume]. Vezi definitia »

SEÍM, seimuri, s. n. Denumire dată, în diferite perioade, Parlamentului Poloniei sau Camerei Inferioare a acestuia. – Din pol. sejm. Vezi definitia »