Definita cuvantului rașpel
RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rașpel
MIEL- v. mielo-. Vezi definitia »
INCONÉL s. n. aliaj de nichel, crom și fier. (< fr., engl. iconel) Vezi definitia »
jugurél2, juguréi, s.m. (reg.) plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine în vârful tulpinii; dumbeț, sclipeț. Vezi definitia »
FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”). Vezi definitia »
LUMAȘÉL s.n. (Geol.) Rocă sedimentară cu numeroase cochilii de moluște. [< fr. lumachelle, cf. it. lumachella]. Vezi definitia »