Definita cuvantului redhibitoriu
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu redhibitoriu
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası. Vezi definitia »
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire. Vezi definitia »
glénciu s.n. (reg.) 1. ghețuș. 2. scrânciob, legănuș. Vezi definitia »
DISCOPÓDIU s. n. receptacul floral în formă de disc. (< fr., lat. discopodium) Vezi definitia »
ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii. Vezi definitia »