DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă adj. Care provoacă o congestie, care arată o congestie, de congestie. [< fr. congestif]. Vezi definitia »

PITUITÍV, -Ă, pituitivi, -e, adj. (Med.) Pituitar. [Pr.: -tu-i-] – Pituită + suf. -iv. Vezi definitia »

REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif) Vezi definitia »