pescui, pescuiesc v. t. 1. a face rost de ceva greu de obținut. 2. a fura. 3. a acosta, a agăța. 4. a fi arestat. 5. (șc.) a copia. Vezi definitia »

MISTUÍ, místui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦ Tranz. și refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul). 4. Tranz. și refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emészteni. Vezi definitia »

CONTRIBUÍ vb. IV. intr. A-și da aportul (material sau moral), a participa la o acțiune comună; a ajuta, a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. [Pron. -bu-i, p.i. contríbui, 3,6 -buie. / cf. fr. contribuer, it. contribuire, lat. contribuere]. Vezi definitia »

CHEILE BICAZULUI v. Bicaz (2). Vezi definitia »

CĂPRÚI, -ÍE, căprui, adj. (Despre ochi) De culoare cafenie-gălbuie; căpriu. – Capră + suf. -ui. Vezi definitia »