ANIMÍSM s.n. Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet]. Vezi definitia »

ILOGÍSM s. n. 1. ilogicitate. 2. lucru ilogic. (< fr. illogisme) Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism. Vezi definitia »

IDIOMORFÍSM s. n. Proprietate a unui mineral de a apărea, datorită structurii lui interne și compoziției chimice, delimitat de forme cristalografice plane. [Pr.: -di-o-] – Idiomorf + suf. -ism. Vezi definitia »

NAVOMODELÍSM s.n. 1. Tehnica construirii navomodelelor. 2. (Sport) Concurs de navomodele. [< navomodel + -ism]. Vezi definitia »