DĂBĂLĂZÁT, -Ă, dăbălăzați, -te, adj. (Reg.; despre buze, urechi etc.) Lăsat în jos, pleoștit. [Var.: dăbălát, -ă adj.] – Et. nec. Vezi definitia »

SENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituții de învățământ superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân]. Vezi definitia »

PRIMICERIÁT s.n. Demnitatea de primicer. [Pron. -ri-at. / cf. it. primiceriato]. Vezi definitia »

PIȚIGĂIÁT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăít, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at. Vezi definitia »

a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat material, a o scoate greu la capăt. Vezi definitia »