GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din fr. grille. Vezi definitia »

OZOCHERÍTĂ s. f. ceară minerală din hidrocarburi parafinice și rășini, la fabricarea lumânărilor, a cerii etc. (< fr. ozokérite) Vezi definitia »

vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli Vezi definitia »

EXOENZÍMĂ s.f. Enzimă secretată în celule, dar eliminată în lichidele din organism, unde își exercită activitatea. [< fr. exoenzyme]. Vezi definitia »

lítră (lítre), s. f. – 1. Măsură veche de greutate egală cu un sfert de oca (318 g în Munt., 323 g în Mold.). – 2. Veche măsură de capacitate, egală cu un sfert de oca (380 ml în Munt., 320 ml în Mold.). – 3. Sfert de kg sau litru. – Mr. litră. Ngr. λίτρα (Meyer 247; Tiktin; Vasmer, Gr., 90), cf. v. sb. lĭtra, tc., bg. litra, alb. ljitrë. Sec. XVII, pop. cu ultimul sens. Este dublet al lui litru, s. m., din fr. litre. Cf. liră. Vezi definitia »