VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. Vezi definitia »

RESENTIMENTÁR, -Ă adj. cu caracter de resentiment. (< resentimet + -ar) Vezi definitia »

SOLUNÁR, -Ă, solunari, -e, adj. Care se referă simultan la Soare și la Lună. ◊ Ore solunare = ore favorabile pescuitului stabilite în funcție de poziția simultană a Soarelui și a Lunii. – Din fr. solunaire. Vezi definitia »

sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ. Vezi definitia »

NEPOLÁR, -Ă, nepolari, -e, adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Lipsit de moment electric permanent. – Ne- + polar. Vezi definitia »