STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. Vezi definitia »

FINANCIÁR, -Ă I. adj. referitor la finanțe, la circulația banilor, a creditelor etc.; bănesc. ♦ capital ~ = capital rezultat din contopirea capitalului bancar cu cel industrial. II. s. m. f. 1. posesor de capital financiar. 2. specialist în materie de finanțe; finanțist. (< fr. financier) Vezi definitia »

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din bivol + suf. -ar. Vezi definitia »

PRINCIÁR, -Ă adj. 1. de prinț, al unui prinț. 2. (fig.) somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. (< fr. princier) Vezi definitia »

HORNÁR, hornari, s. m. Coșar² (1). – Horn + suf. -ar. Vezi definitia »