ISOSTÉRĂ s.f. v. izostéră. Vezi definitia »

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură. Vezi definitia »

KILOWÁTT-ÓRĂ s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de un generator cu puterea de un kilowatt. (< fr. kilowatt-heure) Vezi definitia »

CREMALIÉRĂ s. f. 1. bară dințată dreaptă care se angrenează cu o roată dințată cilindrică folosită la cricuri, la unele mașini-unelte etc. pentru transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație și invers. 2. traseu de tranșee și șanțuri de comunicație, având forma unor trepte foarte largi. (< fr. crémaillère) Vezi definitia »

STRÚNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna. Vezi definitia »