hupí (hupésc, hupít), vb. – 1. A fi flămînd. – 2. Despre fructe, a nu se coace. – Var. huchi, hulpi. Origine necunoscută. Pare a corespunde unei intenții expresive, asemănătoare cu cea a lui hap. – Der. hupoare, s. f. (zăpușeală), în legătură cu hupi ca hăbuceală cu hap. Vezi definitia »

STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. și refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. kropiti. Vezi definitia »

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump. Vezi definitia »

HRĂPÍ, hrăpesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) V. răpi. Vezi definitia »

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »