BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil mic în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș. Vezi definitia »

făcăiáș, făcăiáșe, s.n. (reg.) arborele sau fusul unei pietre de moară; mică turbină de moară. Vezi definitia »

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb² + suf. -uș. Vezi definitia »

talhîș (talhîșuri), s. n. – Raport, referat. Tc. telhis (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. talhîsciu, s. m. (înv., demnitar turc care prezenta rapoarte sultanului), din tc. telhisci. Vezi definitia »

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără niciun rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Din tc. abraș. Vezi definitia »