Definita cuvantului răsucire
RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsucire
ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Expr. Aducere-aminte = amintire. Vezi definitia »
EXCITATOÁRE, excitatoare, s.f. – V. excitator (2) [DEX'98] Vezi definitia »
MINIMIZÁRE s.f. Acțiunea de a minimiza și rezultatul ei. ♦ (Ec.) Metodă de a alege niveluri ale variabilelor care asigură obținerea unui efect cu cheltuială minimă. [< minimiza]. Vezi definitia »
ORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a orchestra; orchestrație. [Var. orhestrare s.f. / < orchestra]. Vezi definitia »
zburdáre (rar) s. f., g.-d. art. zburdắrii; pl. zburdắri Vezi definitia »