Definita cuvantului răsucire
RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsucire
FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. – V. fortifica. Vezi definitia »
îmbălțáre s.f. (reg.) punerea balțului (vălului) pe capul miresei; înhobotare, îmbrobodire. Vezi definitia »
BONAIRE [bonér], ins. în M. Caraibilor (Antilele Olandeze), la N de coasta Venezuelei; 288 km2; 10,5 mii loc. (1987). Localit. pr.: Kralendijk. Trestie de zahăr, bumbac, sisal, batate, lemn, fosfați, sare. Vezi definitia »
RIGOÁRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris. Vezi definitia »
REDIMENSIONÁRE s.f. Acțiunea de a redimensiona și rezultatul ei. [< redimensiona]. Vezi definitia »