Definita cuvantului răsuflare
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsuflare
îngrijăluíre s.f. (înv.) grijă. Vezi definitia »
RECRUTÁRE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta]. Vezi definitia »
CHIROPTÉRE s.n.pl. v. cheiroptere. Vezi definitia »
INTERCÉDERE, intercederi, s. f. (Rar) Acțiunea de a intercede. – V. intercede. Vezi definitia »
INSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta]. Vezi definitia »