Definita cuvantului răsuflare
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsuflare
ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga. Vezi definitia »
RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace. Vezi definitia »
RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla]. Vezi definitia »
RIGIDIZÁRE, rigidizări, s. f. Operație de întărire a unui element de construcție prin adăugarea unei piese care împiedică deformarea lui. – V. rigidiza. Vezi definitia »
REROMANIZÁRE s. f. acțiunea de a romaniza din nou. (< re1- + romanizare) Vezi definitia »