Definita cuvantului răsuflare
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsuflare
ȘERFUÍRE, șerfuiri, s. f. Acțiunea de a șerfui și rezultatul ei. – V. șerfui. Vezi definitia »
DRESÁRE s.f. Acțiunea de a dresa și rezultatul ei; dresaj, dresură. [< dresa]. Vezi definitia »
rinocerizáre s. f., g.-d. art. rinocerizắrii Vezi definitia »
ESTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a estetiza. ◊ Estetizarea lemnului = procedeu de ameliorare a suprafețelor lemnului masiv sau a produselor din lemn. [< estetiza]. Vezi definitia »
vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri Vezi definitia »