CULMINÁ vb. intr. (despre aștri) a atinge punctul de culminație. ◊ (fig.) a atinge cel mai înalt stadiu; a ajunge la apogeu. (< fr. culminer, lat. culminare) Vezi definitia »

ALIENÁ, alienez, vb. I. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliéner (lat. lit. alienare). Vezi definitia »

Chiajna s. pr. închisoare. Vezi definitia »

BOLOGNA [bolóña], oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), în C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, mașini agricole, produse chimice, încălț., confecții, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile înclinate Garisenda și Asinelli (sec. 12), biserica gotică San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) și Poggi (sec. 16). Pinacotecă. Așezare etruscă (Felsina) și colonie romană din 190 î. Hr. (Bononia). În ev. med. republică comunală, încorporată apoi statului papal (1506-1859, cu excepția anilor 1796-1814). În 1860, B. a fost inclusă în Regatul italian. Vezi definitia »

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Reg.) A necheza. [Var.: mihoní, pers. 3 mihonește, vb. IV] – Din mihoho. Vezi definitia »