finít s.n. (înv.) sfârșit. Vezi definitia »

GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. Vezi definitia »

LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb]. Vezi definitia »

HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite) Vezi definitia »