ALIENÁRE, alienări, s. f. 1. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. 2. (Fil.) Înstrăinare. 3. (Med.; în sintagma) Alienare mintală = nebunie. [Pr.: -li-e-] – V. aliena. Vezi definitia »

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila. Vezi definitia »

SCURTÁRE, scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta. Vezi definitia »

Despre legea care urmează sa fie elaborată. Expresie latină prin care se caracterizează propunerile de îmbunătățire sau completare a unor norme ori instituții juridice existente, printr-o viitoare reglementare. Vezi definitia »

SUPRAIMPÚNERE s.f. Fenomen prin care un curs de apă, după ce s-a înfundat în roci friabile, continuă să taie structuri geologice diferite, păstrându-și direcția inițială. [< supra- + impunere, după fr. surimposition]. Vezi definitia »