BOTRIOMICÓZĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [< fr. botryomycose]. Vezi definitia »

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance. Vezi definitia »

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. Vezi definitia »

míță (míțe), s. f. – 1. Smoc de lînă sau de păr. – 2. Lînă de miel netunsă. – 3. Smoc de păr la pintenul călăreților. – Var. miț. Mr. ńiț. Origine îndoielnică. Se consideră în general drept der. de la lat. *agnicius „de miel” (Candrea-Dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibilă, dar nu suficientă pentru a explica toate accepțiile cuvîntului. Poate că este în loc de *niță și vine din lat. inituum, cf. reg. nízilu „fir”, catan. nizzulu „fir” (Rom., Forsch., LXIV 417). Der. din pol. jagnięcy „de miel” (Cihac, II, 199), din lat. mῑca „fragment” (Tiktin) sau din mîță „pisică” (REW 5557) pare indoielnică. Der. mițui (var. miți), vb. (a tunde mieii pentru prima oară); mițuit, s. n. (tunsul mieilor); mițos, adj. (cu multe mițe), care nu are nici o legătură cu mîță (Pușcariu, Jb., XI, 54; REW 5557). Vezi definitia »

ECHINOCOCÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară produsă de echinococ, a cărui larvă se localizează în ficat, în plămâni sau în alte organe; hidatidoză. [< fr. échinococcose]. Vezi definitia »