CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație. Vezi definitia »

supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

REDHIBIȚIÚNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition) Vezi definitia »

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație. Vezi definitia »

opúne (opún, opús), vb. – A (se) împotrivi. Lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. – Der. opozant, s. m., din fr. opposant; opoziți(un)e, s. f., din fr. opposition; opoziționist, adj., din fr. oppositionniste. Vezi definitia »