curtení, curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante. Vezi definitia »

BROȘTENI 1. Com. în jud. Mehedinți; 3.061 loc. (1991). Culă (1815). 2. Com. în jud. Suceava, pe Bistrița; 7.906 loc. (1991). Microhidrocentrală. Produse textile (țesături din bumbac) și lactate; panificație. Ape minerale carbogazoase. Biserică de lemn (sec. 18). 3. Com. în jud. Vrancea, pe Milcov; 1.975 loc. (1991). Vezi definitia »

PREHOMINIÉNI s. m. pl. grup de hominieni intermediar între om și maimuțele antropiode: pitecantropul, sinantropul, africantropul. (< fr. préhominiens) Vezi definitia »

jocní, jocnésc, vb. IV (reg.) a cădea la pământ. Vezi definitia »

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. Vezi definitia »