pocăzít, -ă, adj. (reg.) iscusit, priceput. Vezi definitia »

OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore. (< fr. otolithe) Vezi definitia »

Folosit mai ales la plural ca denumire a unui popor din antichitate Vezi definitia »

SCURTCIRCUÍT s.n. Legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, după fr. courtcircuit]. Vezi definitia »

POTCOVÍT², -Ă, potcoviți, -te, adj. (Despre animalele de tracțiune) Care are potcoave, cu potcoave. – V. potcovi. Vezi definitia »