Definita cuvantului răritură
RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răritură
pecetluínță, pecetluínțe, s.f. (înv.) hârtie de valoare, ban de tezaur. Vezi definitia »
POSTĂVĂREÁSĂ, postăvărese, s. f. Soția postăvarului; femeie care face sau vinde postavuri. – Postăvar + suf. -easă. Vezi definitia »
șprițuiálă2, șprițuiéli, s.f. (reg.; în exploatarea lemnului) udare cu apă a ulucului (jilipului), pentru a ușura alunecarea buștenilor. Vezi definitia »
ALOBIÓZĂ s. f. schimbare a modului de viață al unui organism la modificarea condițiilor de mediu. (< fr. allobiose) Vezi definitia »
COLECTÍVĂ s. f. v. colectiv (2) [în DN]. Vezi definitia »