NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui. Vezi definitia »

CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta. Vezi definitia »

schimnicíre, schimnicíri, s.f. (înv.) izolare de lume, pustnicire. Vezi definitia »

ÎNFĂȚÁRE s. f. Faptul de a înfăța. – V. înfăța. Vezi definitia »

EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura]. Vezi definitia »