Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
OFTALMOPLEGÍE, oftalmoplegii, s. f. (Med.) Paralizie a mușchilor motori ai ochiului. – Din fr. ophtalmoplégie. Vezi definitia »
BUTNĂRÍE, (2) butnării, s. f. (Reg.) 1. Meșteșugul butnarului; dogărie1. 2. Atelierul butnarului. – Butnar + suf. -ie. Vezi definitia »
STENOGRAFÍE s.f. Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / < fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
ANEVRISMOTOMÍE s. f. deschidere a unei artere anevrismale. (< engl. aneurysmotomy) Vezi definitia »
IDENTIFICÁȚIE s. f. Proces psihic prin care o persoană se confundă cu o altă persoană. – Din fr. identification. Vezi definitia »