ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »

pelíș² s.n. (reg.) crestătură făcută de ciobani în partea laterală a urechii oilor, ca semn de recunoaștere. Vezi definitia »

GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Costișă. – Din grind + suf. -iș. Vezi definitia »

râtáș, râtáșuri, s.n. (reg.) teren desțelenit, laz. Vezi definitia »

cipóș, -ă, adj. (reg.) neputincios, slăbănog. Vezi definitia »