TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc. Vezi definitia »

obrocí, obrocésc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice. Vezi definitia »

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. Vezi definitia »

agarici, agarici s. m. (adol.) om prost / nerod / tâmpit Vezi definitia »

ipróci adv. (înv.) și celelalte, și așa mai departe, etcaetera. Vezi definitia »