Definita cuvantului răsculare
RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsculare
COPIÉRE s.f. Acțiunea de a copia; copiat. [< copia]. Vezi definitia »
INACCEPTÁRE s.f. Refuz de a accepta. [După fr. inacceptation]. Vezi definitia »
OMENÍRE s. f. 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. (Înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. omeni. Vezi definitia »
FERESTUÍRE s. f. v. ferestruire. Vezi definitia »
BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. (după fr. benzoylation) Vezi definitia »