Definita cuvantului răsculător
RĂSCULĂTÓR, răsculători, s. m. (Înv.) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală; răzvrătit. – Răscula + suf. -ător.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsculător
FOTOCATALIZATÓR, -OÁRE, fotocatalizatori, -oare, adj. Care înlesnește fotocataliza. – Foto- + catalizator Vezi definitia »
DEFORMATÓR, -OÁRE, deformatóri, -oáre, adj. Care deformează, face să se deformeze. (din deforma + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »
TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »
ÎNSĂNĂTOȘITÓR, -OÁRE, însănătoșitori, -oare, adj. (Rar) Care însănătoșește. – Însănătoși + suf. -tor. Vezi definitia »
UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z