Definita cuvantului rătăcire
RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rătăcire
a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială. Vezi definitia »
ABÁTERE, abateri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) abate2 și rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regulă = excepție. ♦ Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferența dintre valoarea reală și cea proiectată a unei piese. – V. abate2. Vezi definitia »
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura. Vezi definitia »
PLATINÁRE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. – V. platina. Vezi definitia »
TOÁRCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce. Vezi definitia »