OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine. Vezi definitia »

KANJÍ s. n. 1. Sistem ideografic de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre caracterele acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter han < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Vezi definitia »

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș. Vezi definitia »

nojí², nojésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa, a se insulta. Vezi definitia »

mijí (mijésc, mijít), vb. – 1. A clipi, a întredeschide ochii, a-i închide pe jumătate. – 2. A dormita. – 3. A închide ochii în jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziuă. – 5. (Refl.) (Despre mustață, plante) A începe să crească. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a închide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mižjă, zamižavam (› amiji), sl. omežati (› umezi), sb., cr. mižiti, rus. smežiti (Vasmer, II, 113). Cf. mică. – Der. mija, s. f. (cloșcă); mijoarcă, s. f. (Bucov., cloșcă); mijitor, adj. (care se ivește); mijos, adj. (care clipește); miză, s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijește, ceva nesemnificativ), sec. XVII, înv., folosit o singură dată de Dosoftei. Vezi definitia »