ACUZÁRE s. f. acțiunea de a acuza. ◊ persoană, instanță care acuză într-un proces penal. (< acuza) Vezi definitia »

PREZENTIFICÁRE s.f. (Psih.) Caracteristică a timpului trecut, văzut ca prezent și integrat ca atare în memorie. [Cf. fr. présentification]. Vezi definitia »

VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui. Vezi definitia »

AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață. Vezi definitia »

BÚTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure. Vezi definitia »