ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. Vezi definitia »

scrádă s.f. (reg.) plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde iarna și care servește ca hrană animalelor. Vezi definitia »

FLÁNȘĂ s.f. Piesă de legătură, folosită, de obicei în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. [< germ. Flansch]. Vezi definitia »

RADIOCOMÁNDĂ s.f. Telecomandă efectuată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Cf. fr. radiocommande]. Vezi definitia »

ATÉLĂ s. f. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr. attelle) Vezi definitia »