LIVRÉSC, -Ă adj. Întemeiat numai pe cele citite în cărți. ♦ (Despre cuvinte) Folosit numai în cărți, în literatură. [< fr. livresque]. Vezi definitia »

pădurésc, pădureáscă, !sint cuvinte romanesti? de cind in limba romana (a,e,i)sint inlocuite cu à,è,ì Vezi definitia »

pandurésc, pandureáscă, adj. (înv.) care aparține pandurilor; privitor la panduri; (s.f. art.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

HAIDUCÉSC, -EÁSCĂ, haiducești, adj. De haiduc. – Haiduc + suf. -esc. Vezi definitia »

pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati. Vezi definitia »