SPICUÍRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. – V. spicui. Vezi definitia »

NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici. Vezi definitia »

Tulburare a instinctului alimentar care constă în tendința de a îngurgita pământ sau materiale de construcții cum ar fi varul. Vezi definitia »

duroáre s.f. (reg.) 1. durere. 2. (înv.) podagră; reumatism. Vezi definitia »