PLATIRINIÉNI s. m. pl. / platiríne s. n. pl. subordin de primate inferioare, cu septul nazal lățit și turtit, cu coada lungă, prehensilă și degete de gheare, din America de Sud și Centrală. (< fr. platyrhiniens) Vezi definitia »

PĂINJENÍ vb. IV. v. păienjeni. Vezi definitia »

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti. Vezi definitia »

DEFINÍ vb. IV. tr. A da o definiție. ♦ A preciza, a delimita. ♦ refl. A se autocaracteriza. [< fr. définir, it., lat. definire]. Vezi definitia »

ȚÂȘNÍ, țâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieși cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroșca. 2. (Despre ființe) A apărea, a sări, a ieși de undeva pe neașteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din țâșt. Vezi definitia »