Definita cuvantului refuz
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refuz
chiuz, chiúzuri, s.n. (înv.) curea, verigă pentru legarea hădăragului (lemnul gros mobil) cu dârjeaua îmblăciului (bătătorului) cu care se bătea grâul, fasolea și mazărea. Vezi definitia »
femeie slabă la refuz expr. (glum.) femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »
harbúz, harbúji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubetă. Vezi definitia »
OBÚZ, obuze, s. n. Proiectil de artilerie. [Pl. și: (înv.) obuzuri] – Din fr. obus. Vezi definitia »
HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee. Vezi definitia »